Casatoria ar putea insemna acceptul si promisiunea comuna de a construi intimitate; ar putea insemna dorinta de a procrea si de a intemeia o familie. Desi nu este legata de iubire si de faptul ca amandoua pot exista una in absenta celeilalte, ar putea insemna o alta latura a unei iubiri; in acceptiunea ca iubirea este, asa cum spune Scott Peck, un act constient intreprins de doi oameni, care pot trai separat dar aleg sa traiasca impreuna.
(click pentru melodie)
Si daca acceptam casatoria ca fiind legata de intimitate si iubire, de ce momentul anuntarii ei se face prin fast de prost gust, prin masini straine imprumutate si impodobite cu funde in culori pe care nu le purtam nici la pijamale, prin poze cu mirii si apropiatii in ipostaze holywoodiene? Ce avantaj au locatiile care dau bine la capitolul "asa cum am visat" dar nu contin in nici un fel relatia dintre cei doi?
Botezul unui copil, declaratia de fericire pentru aparitia pe lume a noului om, este legata de petrecere, de invitatii si cadouri (pe care oricum EL nu le intelege); in fapt o tortura dementa pentru sarbatorit.
Oare oamenii nu pot simti si impartasi bucuria intr-un mod simplu, printr-o declaratie sincera precum "simptatizez cu tine pentru momentul fericit prin care treci !"? Sa lase la o parte gala, dj-ii (in esenta plagiatori ce nu au nimic in comun cu artisti ce practica teoretic aceeasi meserie) si artificiile ce deseneaza mereu aceleasi forme prostesti?
Cu ce va salva o locatie feerica un mariaj esuat in timp, cu ce va ajuta un festin pantagruelic un om ce va ajunge candva la 30 de ani?
Eu cred ca nuntile si botezurile cotidine sunt o expresie intunecata a egoismului, a opulentei si a lipsei de spiritualitate a organizatorilor.
o mina intinsa
11 years ago
10 comments:
hmmm...esti subiectiv, si daca asta este totusi intentia, probabil ca ar fi fost mai corect sa scrii la persoana I singular sau plural :P
Respekt
Ca sunt subiectiv nu incape indoiala; nici nu-mi propun sa fiu obiectiv. La ce mi-ar folosi? Tu ai obtinut ceva deosebit in viata fiind obiectiv?
Daca ma intrebi voalat (sau mai putin voalat) daca imi dau seama ca am fost parte dintr-un astfel de eveniment, raspunsul este DA, imi dau seama.
Dincolo de experienta mea, este suficient sa te duci intr-un parc sambata dupa amiaza in Bucuresti sau sa treci fugitiv in weekend pe Victoriei ca sa vezi ca DOAR persoana I nu este suficienta.
wow, buna definitia casatoriei, a pus punctul pe i cum s-ar zice... toti avem nevoie de o alta PERSOANA alaturi cu care sa "mergem" prin viata...dar nu e nevoie de atata fanfaronism cand totul poate fi foarte simplu. I like how you think, keep it that way!
"Marriage is like the Middle East isn't it? There's no solution. You jiggle things around a bit, give up a bit here, take a bit there, deal with the flare-ups when they happen. But most of the time you just keep your head down, observe the curfew and hope that the ceasefire holds."
Willy Russell, Shirley Valentine
Este adevarat ceea ce spui, intr-o oarecare masura. Multe evenimente sunt organizate cu prost gust, este drept. Multe fete cresc hranindu-se cu mitul ca nunta este singura (deci prima si ultima) zi din viata lor in care sunt “regine”, in care ele sunt cele mai frumoase. Mirele pare mai putin afectat sau interesat de acest aspect, de obicei.
Poate ca intr-un fel vine din nevoia subconstienta de recunoastere sau de vanitate. Poate ca suntem prea tineri cand alegem sa sarbatorim ceva ce nu stim exact ce inseamna. Poate vine din teama ca anii trec, vom imbatrani si viata va trece. Si in naivitatea noastra credem ca o zi plina de opulenta si ipostaze hollywoodiene imortalizate in “albumul de nunta” va fi ilustratia sumativa a povestii noastre de dragoste. Poate ca intr-o zi, uitandu-ne inapoi, amintirile cuprinse in acele fotografii vor fi tot ce ne-a mai ramas sa hraneasca umbra fostei iubiri.
Sau poate ca dimpotriva, cei mai norocosi vor zambi, spunandu-si: “Ce frumosi eram si… inca mai suntem”.
Sunt oameni pentru care a petrece si a se simti bine nu se pot identifica decat exclusiv cu o stare de betie totala. Nu stiu de ce, intr-un fel ma duce cu gandul la asta.
Insa inclin sa cred ca momente de originalitate si spiritualitate pot fi incluse in aceste ceremonii pe care unii dintre noi aleg sa le traiasca si ca depinde de resursele de imaginatie si de timp, pe langa cele materiale de care dispun cei implicati in astfel de evenimente.
Sa fie oare casatoria un simbol in care intram, fara sa il cunoastem si ne straduim sa ii gasim sensul pe parcurs? Oare cunoscuta expresie “dragostea e oarba” sa fie explicatia ca cei mai multi nu observa contradictia cand considera casatoria a fi legamantul suprem al iubirii? In afara de promisiune si intelegere, un alt sens al cuvantului legamant este legatoare. Iubirea este libera, casatoria este legamantul, in concluzie rezultatul logic este: casatoria leaga iubirea - deci iubirea nu mai este libera. Si asa se naste dilema: poate supravietui iubirea in captivitate? De ce alegem cu buna stiinta sa fim exponate intr-un alt fel de gradina zoologica?
As indrazni sa te intreb:
Pentru tine, ce sens are casatoria, si cum ai celebra-o?
Chiar sa se termine lumea la 30 de ani? (si aici sper sa imi permiti sa te citez: “un om care va ajunge candva la 30 de ani” si “E timp de poezie, nu aveti nici unul mai mult de 30.”[din Punta, “divort”]).
Sper sa accepti provocarea de a raspunde.
Lumea nu se termina la 30 de ani. Lumea incepe la 30 de ani, la fel cum incepe si la 29 si la 32 si asa mai departe... si la 53...
Eu inteleg casatoria ca o promisiune.Faptul ca o exprimi sau nu tine de nevoia ta de o "vedea" materializata; poti sa o contii foarte bine si fara sa o exprimi. Sau o poti materializa in alt mod.
Plecand de la ideea de promisiune, as spune ca celebrarea ei o vad in intimitate. Cred ca lucrurile care iti sunt dragi, care reprezinta ceva pentru tine, le tii aproape de inima, le conferi o anumita sacralitate si nu le folosesti ca motiv de fala/opulenta.
Ma gandesc ca as vrea sa serbez casatoria, cu prietenii, dar sa o serbez... nu sa urmaresc un scenariu, nu sa am un program artistic original, nu sa iau "maul" nimanui... pentru ca asta nu e serbare, e o munca; al carui sens este discutabil.
Si da, cred relativ la comentariul tau, ca majoritatea oamenilor nu inteleg casatoria. Adica nu o inteleg in sensul meu dar nici nu si-o explica in vreun alt sens. Perceptia "casatoria este o ocazie de a ..." are ceva needucat nu se explica pe a insasi in nici un fel.
"Plecand de la ideea de promisiune, as spune ca celebrarea ei o vad in intimitate. Cred ca lucrurile care iti sunt dragi, care reprezinta ceva pentru tine, le tii aproape de inima, le conferi o anumita sacralitate si nu le folosesti ca motiv de fala/opulenta."
De acord in totalitate. Numai ca unii dintre noi isi dau seama cand este deja prea tarziu si nu mai exista o alta sansa.
Tu spui ca “Lumea nu se termina la 30 de ani. Lumea incepe la 30 de ani, la fel cum incepe si la 29 si la 32 si asa mai departe... si la 53...”
…acum m-am mai linistit un pic…nu de alta, dar incepeam serios sa ma ingrijorez…
As continua ceea ce ai spus: …la fel cum pana la urma putem sa spunem ca incepe cu fiecare “maine”, nu?
Insa, dupa parerea mea, diferenta subtila aici este ca, “lumea” nu are cum sa inceapa 29 “la fel” cum incepe la 30…sau la 32…sau la 33…sau la 53…cel mult, ea ar putea sa inceapa, sau mai bine zis, sa continue “altfel” .
Si spun asta pentru ca oameni, alegeri si experiente, care ti-au influentat viata la 29, poate ca fie nu mai fac parte in viata ta la 32, la 33 sau la 53, fie perceptia ta asupra lor sau a lor asupra ta, se schimba.
Se creeaza noi legaturi, dependente si responsabilitati care schimba situatia.
La fel cum, si sansele de a reusi fie pe plan professional, fie pe plan personal sunt mai putine cred dupa 33 de ani, comparat cu 24 si mai multe fata de 53 de ani…mi-as dori sa gresesc, insa asta simt la momentul de fata. Simt ca optiunile se reduc si ca daca ar fi sa o iei “de la capat”, noul “capat” va oferi mult mai putine alegeri, nu crezi?
"By all means marry. If you get a good wife, you'll be happy. If you get a bad one, you'll become a philosopher... and that is a good thing for any man." [Socrates]
.... a different point of view,indeed, isn't it?
@Socrates - o da, alt punct de vedere. Unul pozitiv
Post a Comment