Tuesday, December 23, 2008

punta, sfarsit

In general nu am priceput prea multe, ori de cate ori am incercat sa citesc Freud. Intr-o carte relativ anonima a mai sus mentionatului, am gasit insa o idee ce mi s-a parut originala; intr-un mod placut.



Asa cum exista un instinct de supravietuire in tot ceea ce ne inconjoara, la fel exista si un instinct al mortii, al sfarsitului (Thanatos). Acesta este, spune Freud, motivul pentru care absolut orice se termina; din cauza acestui instinct.

Punta se sfarseste azi intr-un moment potrivit sa se sfarseasca. De ce acest 23 decembrie si nu alta zi, alta luna sau alt an, nu stiu. Probabil ca intr-o perioada a anului in care cu totii ne gandim la viitor, eu nu vad Punta pe drumul meu in 2009.

Multumesc tuturor celor care l-ati citit.

Cu bine,
Doru

Monday, December 15, 2008

lista dorintelor

Mai nou imi doresc sa simt aerul sarbatorilor de iarna. Firea mea ma face sa fiu departe in astfel de momente si sa-i privesc pe cei din jur cu "intelegere". In acest simplu 2008 mi-ar placea sa fie altfel.



Mi-ar placea sa percep si sa ma incante simboluri ale sarbatorilor, pe care oamenii in jurul meu le gasesc amuzante si pe care eu le numesc plat: obiecte.

Mi-ar placea sa percep bradul de craciun nu ca pe un copac taiat ce sfarseste intr-un covor de ace; sa nu ma intreb ce naiba am sa fac cu el dupa 2 ianuarie, unde-l duc si de ce nu au ghenele guri mai largi. Mi-ar placea sa-l vad ca pe un prieten nou venit in casa mea si sa-l simt diferit fata de un verzui robocop artificial.

Mi-ar placea sa fiu contrariat cand intreb pe cineva "cum tu nu petreci craciunul cu familia?" pentru ca si eu as considera lucrul asta ca pe ceva anormal si incorect.

Mi-ar placea sa simt anul nou ca pe ceva mai mult decat o simpla petrecere la care "trebuie" sa particip, pentru ca toata lumea este angrenata intr-o astfel de petrecere si eu traiesc intr-o lume in care nu pot ramane indiferent.

Tuesday, December 9, 2008

Nikos Kazantzakis



Mulţi caută fericirea mai presus de om; alţii mai prejos.
Dar fericirea e pe potriva omului.

decalog






1. Să aştepţi oricât.

2. Să aştepţi orice.
3. Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
4. Să nu numeri zilele.
5. Să nu uiţi că orice aşteptare este provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
6. Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
7. Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
8. Dacă gândul ăsta te ajută, nu căuta să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
9. Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
10. Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

Octavian Paler

Thursday, November 27, 2008

8-9 decembrie


azi mai sunt 12 zile pana la ziua tatalui meu si 11 pana la ceea ce ar fi fost ziua lui jim morrison.

despre muzica, cu pasiune, jim morrison... pentru bill


societatea de consum I


Din ciclul "prostia loveste (inclusiv) Romania" iata un articol de mare maiestrie, in genul studiilor cu care suntem bombardati intr-un ritm imbecilizant, efectuate pe esantioane "semnificative" de metroconsumatori (20 la numar in acest caz).

Rating-ul articolului? 5 din 5.


Seznational, terifiant si cutremurator, toate la un loc si in acelasi timp...

"Dacă vă întrebaţi ce automobil captează atenţia femeilor doar prin simple senzaţii auditive, răspunsul l-au găsit cercetătorii britanici, care au descoperit că pentru reprezentantele sexului frumos, tonalitatea unui propulsor Maserati poate fi sinonimă cu un preludiu. Experimentul, la care au participat 20 de voluntari, bărbaţi şi femei, a constat în ascultarea a mai multor clipuri audio cu diferite motoare de maşini , după care saliva subiecţilor a fost examinată pentru a măsura nivelul de testosteron.



Conform studiului, cel mai ridicat nivel de testosteron la femei s-a înregistrat la turarea motorului Maserati, urmat de Ferrari şi Lamborghini. Au existat şi modele cu efect invers, de exemplu VW Polo, model ce mai degrbă inhibă şi le face pe femei să îşi reprime dorinţele sexuale."
Cosmin Iordache, ProMotor

Da dom'le e complexa...

Wednesday, November 26, 2008

in captivitate


"Ar trebui" este dusmanul meu personal; cred ca si al altora. Lucrurile pe care trebuie sa le facem nu sunt ale noastre. Lucrurile pe care vrem sa le facem sunt ale noastre.



Cand "trebuie" sa faci ceva, te-as intreba la fel cum Berne m-a intrebat printre randurile sale "unde este individul care ti-a pus pistolul in coaste si te obliga sa faci ceva cu pretul vietii"? Plecand de la premisa ca nu traim intr-un western urban, cred ca avem intotdeauna de ales, chiar daca uneori alegem sa facem lucruri pentru ceilallti. Nu este greu sa alegi ci sa te impaci cu alegerile pe care le faci. Dintr-o eficienta devenita suficienta spunem "ia-mi aceasta libertate, nu o vreau, alege tu in locul meu pentru ca eu nu ma pot impaca cu riscul ca alegerea mea sa fie proasta". In realitate nu exista alegeri bune sau proaste si ci doar alegeri pe care le faci sau nu le faci tu.

Interesant ar fi daca am numara de cate ori spunem pe zi cuvinte ca: "trebuie", "niciodata" sau "intotdeauna". Banuim problema ca fiind minora dar in realitate suntem mai captivi decat credem. Viata nu este o lista de ordonante de respectat si nici un film ale carui secvente se repeta periodic. Eu cred, sau ma lupt sa cred, ca viata este un (lung) sir de evenimente unice, personale, pe care vreau sa le tratez ca atare.

Monday, November 24, 2008

andries ...



Un fel de a mai lungi
Cea mai frumoasa zi
Ar fi daca m-ai putea minti
Ai da ceasul inapoi
Ai fierbe doua oua moi
Mi-ai spune ca-n casa suntem doar noi
Tacerea te-ar ajuta
Sa scapi de intrebarea mea
Din toate intrebarile
Cea mai grea.

Cand seara s-ar face gri
Nu te-ai mai putea stapani
Din baie la telefon,ai vorbi
Cu glasul intunecat
Cu aerul imbufnat
Orice numai sa ma vezi plecat
si atunci te-ntreb
Mai stii?
Cea mai frumoasa zi
A fost la inceput
Cand nu ma puteai minti...

Tuesday, November 18, 2008

persuasiune


Copil fiind, am fost initiat in mitul legendei, al vizionarului. Oamenii gasesc fascinata ideea de a avea in preajma un lider, un spirit calauzitor; nu neapart ca il plac pe el, cat gasesc seducatoare senzatia de uimire pe care o simt cand respectivul emana vreo viziune ce pare sa aiba noima. Ne place sa uimim si sa fim uimiti spunea Cioran si eu cred ca este adevarat.

Toate bune si frumoase pana cand realizez ca incet, incet viata ne-a inconjurat de un ecosistem de profeti; in discutiile de zi cu zi, in scoli sau la o bere, cu totii avem ceva de emanat, cu totii avem pe cineva de convins.



Cu cat ascult mai mult, cu atat am impresia ca diferenta dintre cei care au cunoscut succesul si cei care sunt la inceput este ca primii mint cu dezinvoltura in momentul in care sunt intrebati daca intrevad viitorul. Baiatu' normal ar pastra o rezerva, insa vizionarul se arunca inainte constient de faptul ca vinde nu informatia utila ci placuta senzatie de uimire unui auditoriu aflat in expectativa.

Continua asculatare a profetilor are doua efecte. Primul, mai domol, este alienarea, pierderea dorintei de a actiona pentru ca un guru nu ti-a binecuvantat ideea. Al doilea este insa mai grav; e vorba de indoctrinare, deja traditionala "clisma cerebrala", cand tu insuti te transformi intr-un guru si incepi sa imparti in stanga si-n dreapta sfaturi, viziuni si energizante verbale.

Cei care se vor sau se cred "profesori" ar trebui sa-si inteleaga conditia de prezentatori. Ei pun pe taraba, prezinta marfa in cel mai apetisant mod cu putinta, dar "elevii" sunt cei care aleg ce anume cumpara. Astfel atunci cand nu te poti abtine sa "vinzi" este simplu: trage o gura de aer in piept si taci; fii circumspect atunci cand dai un sfat, pentru ca trebuie sa-ti asumi o responsabilitate si in fapt multi nu o fac.

Cand nu sunt 100% implicat intr-o situatie, lipsa unor calitati precum rabdarea si disponibilitatea de analiza, lipsa unor sentimente si a unor emotii intense, a intelegerii ca oamenii sunt diferiti si au diferite perceptii despre ce este moral si ce nu, pot transforma experienta mea proprie intr-un balast irelevant pentru luarea unei decizii. Cu totii trebuie sa ne purtam propriile lupte si daca cedam mitului demiurgului este pentru ca asa am fost invatati, ca va veni cineva care va remarca profunda noastra onestitate si valoare si ne va arata cum sa facem ceea ce dorim sa facem.

Va intrebati vreodata cum s-au format "meta-caracteristicile" diverselor structuri sociale? Spre exemplu traditionala parere ca romanul este porc si necivilizat? Ei iata, eu cred ca nu are legatura cu civilizatia; daca am alege sa gandim noi pentru noi am ajunge sa vedem bunul simt ca pe ceva firesc. In realitate insa ne multumim sa aplicam niste idei inhalate, preluate de la altii, poate parinti, poate prieteni influenti (despre utilitatea tupeului, despre ce inseamna sa fii un barbat adevarat, despre noi romanii in general, etc.)

Daca admit ca exista o lege a compensatiei, admit ca trebuie sa renunt, sa sacrific pentru a dobandi. Daca pot sa rezist tentatiei de a sfatui in viteza un prieten sau vanitatii pe care o simt atunci cand impresionez o femeie cu nu stiu ce sfat sau idee "geniala" gratie "milenarei" mele experiente de viata, atunci inseamna ca am castigat ceva.

Am castigat placerea de a gravita intr-o lume de pareri proaspete, de a purta conversatii nealterate de orgoliul celui mai destept, de a vedea lumea asa cum vrea ea sa fie si nu cum vreau eu.

Wednesday, November 12, 2008

simply the best


Cred si accept ca "cel mai bine" nu este viitorul plin de promisiuni, nici trecutul cu fericiri trecute si resentimente, ci momentul pe care il traiesc exact acum.



dolce far niente analitic


Sa fie oare analiza? De tanar am invatat valoarea de a privi si prin ochii celuilalt, de a vedea din puncte de vedere distincte, de a pune sub semnul intrebarii. Daca ar fi sa dau un nume acestui obicei i-as spune cvasi-(auto)critica-relativ-constructiva. :-)

Problema modului asta de analiza, spre deosebire de cel matematic, este inexistenta procesului prin care ajungi la concluzii. Daca acolo am intalnit teoreme cu final determinist, aici exista doar un dulce haos cauzat de prezenta solitara a enunturilor. Astfel, in ciuda faptului ca ma trag dintr-un popor de pragmatici, ma descopar deseori orbitand la nesfarsit in cercuri, care dintre care mai concentrice, cautand fara orizont ceva ce am scapat la iteratia anterioara.

In adolescenta obisnuiam sa-mi fac o lista cu lucrurile pe care le mai am de facut pentru a ajunge in stadiul de a nu avea nimic de facut. Eram relativ eficient, iar in momentul in care stiam ca nimic, nici o dorinta nu ma mai solicita, aveam un sentiment de dolce far niente, o senzatie inegalabila.

Azi sunt impacat cu faptul ca lista asta nu mai are finalitate; sunt prea multe lucruri pe care doresc sa le fac, prea multe de ascultat, prea multe de zis, prea multe pe care vreau sa le invat pentru ca le descopar valoarea acum. Senzatia insa nu am uitat-o.

In momentele in care paharul analizelor se goleste, cand cercul se inchide finalmente fara ca eu sa sesizez, aceeasi senzatie speciala ma trezeste si imi semnalizeaza ca am ajuns. Si atunci ma simt liber, apoi nedumerit si in final fericit.

Melodia asta este pentru tine.


Monday, November 10, 2008

obisnuinta


Caut sa inteleg o noua obisnuinta, pentru ca vreau ca viata mea sa fie din nou obisnuita, fara insa sa redevin un om obisnuit.

Tuesday, November 4, 2008

autobuzul tortilla


Daca se intampla sa nu fii citit "Cartierul Tortilla" de John Steinbeck va spun ca merita. Azi am primit de la un fost coleg (unii ii spun Alexandru, altii, printre care si eu, Marius) un fel de anecdota desprinsa
parca din paginile mai sus mentionate.

Mi-am permis sa o redau mai jos pigmentata cu actorii din Tortilla.

(a se citi cu)



Intr-o zi Jesus Maria Corcoran, sofer de autobuz, a mers ca de obicei la serviciu, si a pornit autobuzul si a plecat pe traseu. Nimic deosebit la primele cateva statii, cativa oameni care au urcat, cativa care au coborat, si totul a fost ok.

La urmatoarea statie, insa, un tip enorm a urcat in autobuz, cam 1,90m, cu constitutie de luptator categoria grea... s-a uitat spre sofer zicand:

"Big Joe nu plateste!" si s-a asezat pe un scaun.

V-am spus ca Jesus Maria avea cam 1,60m, era slabanog si genul de om bland?... Asa ca nu s-a certat cu Big Joe Portughezu', dar nu i-a convenit chestia asta deloc. Urmatoarea zi se intampla acelasi lucru. Big Joe Portughezu' a urcat iar in autobuz, a spus tare ca el nu plateste si s-a asezat. Urmatoarea zi iarasi... si-n zilele urmatoare la fel...

Pana cand Jesus Maria nu a mai rezistat, deja avea insomnii din cauza lui Big Joe Portughezu' care-si batea joc de el. Asa ca intr-un final, s-a inscris la cursuri de body-building, karate, judo si alte arte martiale. Dupa cateva luni, deja era foarte puternic si, mai mult, devenise foarte confident. Asa ca, ziua urmatoare cand Big Joe Portughezu' urca in autobuz si spuse "Big Joe nu plateste", Jesus Maria s-a ridicat i-a aruncat o privire crunta si a zbierat la el:

"Si de ce nu?"

Big Joe l-a privit foarte uimit si i-a replicat:
"Big Joe are abonament".


Morala asa cum mi-a spus-o Marius:
"Asigura-te ca exista o problema inainte de a face eforturi uriase sa o rezolvi".

Friday, October 31, 2008

saturday morning of love


You cool your bed-warm hands down on the broken radiator,
And when you lay them freezing on me, I mumble "can you wake me later?"
But I don't really want you to stop and you know it so it doesn't stop you
And run your hands from my neck to my chest

It's been minutes, it's been days, it's been all I will remember
Happy lost in your hair and the cold side of the pillow
Your hills and valleys are mapped by my intrepid fingers
And in a naked slumber, I dream all this again

Crack the shutters open wide, I wanna bathe you in the light of day
And just watch you as the rays tangle up around your face and body
I could sit for hours finding new ways to be awed each minute
Cuz' the daylight seems to want you just as much as I want you

placerile vietii


Imi place intr-un mod subtil sa regasesc trairi si ganduri proprii in scrierile unor spirite alese; nu filosofii, nu cuvinte mari.


(a se citi cu)


" - De unde vii in zbor, il intreba ea, frumoasa mea pasare? Esti razboinic sau muzicant sau doar un biet vantura-tara?


- Sunt tot ce vrei, rase el incet, sunt cu totul al tau. Sunt muzicant, daca vrei, si tu esti dulcea mea lauta si cand imi asez degetele pe gatul tau si cant pe tine, auzim ingerii cantand. Haide, dragostea mea, nu am venit sa-ti mananc cozonacul gustos, nici sa-ti beau vinul alb, am venit numai de dragul tau."

Hermann Hesse, "Narcis si Gura-de-Aur"

Saturday, October 25, 2008

bufnitele nu sunt ceea ce par a fi



Serendipitatea face parte din noi. Este definita ca "stiinta" de a ne intalni cu lucruri de valoare fara a le cauta; este o stiinta pentru ca tine de noi sa invatam sa le recunoastem. Saptamana asta iata, am fost "lovit" si eu.


(a se citi cu)



Imi plac anumite idei care nu sunt ce par a fi, doar remarci vulgare ce vizeaza misto-ul. Intre romani, Arghezi a fost primul care a sesizat potentialul expresiilor urate de a trezi in noi emotii similare cu cele ale lucrurilor unanim acceptate ca frumoase. Mai departe Gura-de-Aur al lui Hesse sustine ca nu sunt diferente intre gesturile si chipurile voluptatii si ale mortii crancene, intre bucuria oamenilor fericiti peste masura si purtarea celor nebunilor de legat. Eu cred ca atunci cand suntem obsedati sa intalnim doar "frumos", "bun simt" si "corect", ne limitam intensitatea trairilor intr-un mod iremediabil si inutil.

Hilar, amuzant sau profund, prietenul meu Dan Giusca mi-a zis saptamana asta ca "omul a ajuns la un asemenea nivel incat isi baga pula in ea de moarte". Iar eu nu pot decat sa raman, placut impresionat, pe ganduri. Si astazi, asta imi este de ajuns ca sa ma simt bine.

Monday, October 20, 2008

raspunsul meu


In acest post incerc sa clarific anumite idei ale mele in legatura cu PUNTA. Simt aceasta nevoie in urma unor discutii si comentarii cu privire la natura post-urilor prezente.

Asadar:
  1. Blogul meu se numeste PUNTA, pentru ca in locul real cu acest nume m-am simtit un om liber si linistit. Mi-ar placea ca si atunci cand sunt "aici" sa ma simt la fel. Nu are nici o legatura cu vreo incrancenare juvenila legata de cuvantul PUTA.
  2. Descrierea lui, "teatru magic, numai pentru nebuni", este o sintagma intriganta dintr-o carte care mi-a placut mult: "lupul de stepa"; nu se vrea a fi ceva nebunesc sau excentric. Daca se intampla sa fie, este pentru ca asa s-a intamplat ( hai ca am dat-o pe asta nu? :-) ).
  3. Fond-ul este negru pentru ca asa il are Passyo si mi s-a parut cool. Nu se vrea a fi un blog "intunecat".
  4. Acest blog nu este o refulare in contul unor evenimente petrecute in viata mea personala. El exista din placerea mea de a scrie si de a-mi exprima opinii. Daca mai apar si intrebari "in doi peri" ele nu exprima confuzie si regret pentru trecut. Uneori se intampla pur si simplu ca evenimente prezente sa ma influenteze.
  5. Eu nu pot influenta lumea in a considera ca textele mele nu sunt triste; totusi ele reprezinta simplu, modul meu de a gandi si de a lua la intrebari cateodata viata.
Multumesc celor care-l citesc. Multumesc celor care posteaza comentarii. Multumesc celor care nu posteaza comentarii dar imi spun parerea lor.

Profit de ocazie ca sa zic: melodiile ce sunt prezente alaturi de text sunt parte din idee.

Daca m-ar intreba cineva care cred eu ca este melodia anului as zice ca melodia ce urmeaza mai jos. Da' nu m-a intreabat nimeni. Da' io tot o pun... hai ca v-am pupat.

(a se citi cu)

Thursday, October 16, 2008

ce caut eu in viata mea ?


Am 30 de ani si vanzatoarea de la shaorma imi spune "cu ce te serversc baiatu' ?". Mi se intampla frecvent si de fiecare data ma gandesc "pozitiv" ca o sa vina vremea cand o sa am 40 de ani si am sa fiu bucuros ca lumea o sa-mi dea vreo 35. Asa ca astept ...

(a se citi cu)




Am 25 de ani de cand invat; scad 5 din 30, ca primii 5 ani nu se pun... oricum nu-mi amintesc nimic, ceea ce automat ma face sa cred ca nu gandeam mai nimic. Adevarat sau fals, neimportant ...

Pe blogul lui Meisie am citit un post interesant despre cum sa nu caut sensuri si intelesuri in lucruri frumoase care se petrec in viata mea: un zambet care ma incalzeste, o imbratisare care ma linisteste, un sarut. De acord; in plus in lumina filosofiei mele de acum de la "batranete" nici nu mi se pare foarte complicat.

Asadar pragmatic fiind, nu analizez ceva ce-mi aduce fericire pentru ca in fond mi se pare mai placut sa-l traiesc decat sa-l descos. Ce fac insa cu lucrurile care ma ranesc, ma macina, imi fac rau si pe care nu le inteleg? Cand nu ai de partea ta placerea, ce anume te ajuta sa nu analizezi "de ce" sau "cum"? Prea multe lucruri despre care sunt confuz si nu ma pot abtine ...

Daca stau si "analizez" :-), as zice ca imi trebuie in jur de 10 zile intense, un internet, o wikipedia si poate cateva carti pentru a deveni avizat in multe subiecte. Gluma este ca daca te chinui 10 ani sa inveti limba franceza si apoi tot nu vorbesti ca lumea s-ar zice ca nu esti facut pentru asta; da' daca in 25 de ani nu ai invatat sa traiesti? Sa nu fii facut nici pentru asta?

Monday, October 13, 2008

emo

"Într-o lume de brute, nesimţiţi, inculţi, „cocalari“, bătăuşi, escroci, iată că s-a găsit originea răului românesc: adolescenţii emo, copiii anxioşi, hipersensibili şi speriaţi de neîncetata agresiune socială."

(click pentru melodie)



Aflu că la Timişoara poliţia i-a „penetrat“ adânc, şi cu siguranţă că SRI-ul are deja fişe detaliate cu fiecare dintre ei. S-ar putea ca unor încuiaţi la cap felul cum se îmbracă - în negru - şi machiajul strident să le dea fiori. E posibil ca feţele triste, părul lung ce acoperă o parte a feţei, unghiile date cu lac negru să le trezească suspiciunea. Brusc, s-a sculat în noi îngrijorarea estetică! Bine că ne plac moacele lui Felix Voiculescu ori Vadim sau fauna subumană adunată seară de seară pe la televiziuni! Acolo, da frumuseţi adonisiace, modele de limbaj intelectual şi sensibilitate! În timp ce tinerii emo sunt filaţi pas cu pas, recuperatorii, şantajiştii, marii delapidatori îşi văd de treburi, ca nişte cetăţeni onorabili ce se află.

Nici nu trebuie să ne aşteptăm la altceva. Într-o ţară a valorilor răsturnate, tinerii emo au devenit deja ţapi ispăşitori. Şi cum să nu devină, când sunt ultimii români care nu se extaziază la manele, se simt bine într-o librărie şi au descoperit că citirea unei poezii poate fi un prilej de bucurie. Ei n-au motociclete cu sute de cai-putere şi nici n-ai să-i vezi în galopuri demenţiale în miez de noapte. Se mulţumesc să asculte cântecele trupelor Good Charlotte, Fall Out Boy ori Tokio Hotel, lăsându- i pe feţi-frumoşii de bani gata să ne dea coşmaruri la volanul bolizilor cumpăraţi din leafa de bugetar cinstit a babacii. N-are importanţă că, în delicateţea lor, nu deranjează pe nimeni. Important e că-şi permit să fie diferiţi, să se simtă vexaţi că trăim într-o lume a cinismului, nepăsării şi violenţei. Dar, la noi, tot ce nu înţelegem e suspect şi primejdios.

Câtă vigilenţă să nu-şi pună băieţii cu tenişi negri şi jeanşi de aceeaşi culoare laţul la gât! Mai să crezi că românul a îmbrăţişat într-o clipită valorile creştinismului, că are insomnii la gândul că plăpândele fiinţe depresive vor ajunge să populeze ştirile de la ora cinci! Depresive în raport cu cine? Cu brutele plesnind de sănătate care încasează salarii de sute de milioane, iar apoi vin la televiziuni şi-ţi explică ce greutăţi au cu cheltuirea lor? Cu escrocii din parlament care una votează şi alta fumează? Cu vedetele de televiziune ce-şi schimbă partenerii de pat mai des ca aşternuturile, iar apoi pozează în Maici Tereza multilateral dezvoltate?

Nu mă aventurez să spun că România va fi salvată de curentul emo. Dar măcar dreptul minim la diferenţă îl au - şi în numele acestui drept sunt un sprijinitor al lor. Oricâte fotografii ce sugerează că ne aflăm în faţa unui fenomen primejdios pentru perfecta noastră societate ar publica presa, oricâte ştiri ar pompa televiziunile oligarhice, oricât s-ar indigna gospodinele cocoşate de zarzavaturile cărate cu gâfâituri de la pieţe, oricâtă vigilenţă patriotică ar arăta „organul“, oricât s-ar strădui să facă din ei turnători, cred că aceşti tineri, poate excesiv de sensibili, trebuie lăsaţi în pace. Nu labele păroase ale vigilenţilor de serviciu, nu criminalizarea lor şi nici dădăceala corect-politică îi vor aduce pe aşa-zisul „drum bun“."

articol scris de Mircea Mihăieş dar la care subscriu si eu

Sunday, October 12, 2008

(un alt fel de) seductie



Imi place uneori sa ma amestec printre oameni diferiti; nu numai ca fire ci si ca valori, ca si conceptii de viata. Imi place sa fiu deschis, sa incerc sa inteleg ceea ce stiu ca nu as putea sa accept. Ma simt bine ulterior sa stiu ca imi pastrez identitatea, ca desi relationez cu manelisti, bisnitari, hoti sau misogini, nu-mi pierd esenta si nu uit cine si mai ales ce sunt.

(click pentru melodie)




Incercarea de intelegere si acceptare reprezinta insa un puternic factor de seductie. Si nu ma refer la seductie din punct de vedere sexual ci la acel sentimanent pe care il ai atunci cand crezi ca cineva este o persoana cu care te intelegi natural bine, cu care simti ca poti discuta liber, ca ai preocupari si conceptii comune, ca te leaga un anumit trecut chiar daca trait de fiecare in parte. In fond asa se leaga prieteniile, asta este scanteia.

Astfel se intampla ca ulterior celalalt, in mod firesc, vrea sa ma atraga in cercuri proprii, dar in care din pacate eu nu ma simt confortabil. Cum pot sa-i explic ca pentru mine este placut sa relationez cu cineva atat de diferit, dar ca nu mi-ar placea niciodata sa fac parte din anturajul lui, sa am preocupari comune cu restul "gastii". Cum sa spun asta fara ca el sa se simta jignit si sa-mi zica: " - Auzi ba tu te crezi vreun special din aia? Da-te-n mortii tai de aici".

Mi-e greu sa trasez linia intre interesul sincer de a cunoaste oameni diferiti si ego-ul care vrea sa-mi arate ca poate fi remarcat si in anturaje atipice; mai ales pentru ca eu consider versatilitatea ca ceva de apreciat.

As vrea astfel sa-mi cer scuze fata de un vecin pentru ca nu am venit sa iau parte la prajitul pastramei in spatele blocului, unui fost coleg pentru ca nu am vrut sa-i cunosc gasca din liceu, unei foste angajate pentru ca nu i-am cunoscut familia si tuturor celor care mi-au intins in mod sincer si onest o mana, pe care eu la fel de sincer si de onest am decis sa nu o strang si sa-i urmez chemarea dincolo de momentul respectiv.

Monday, October 6, 2008

Atena Teodora


La Multi Ani !

As vrea sa stii cata lumina aduci in sufletul celor care te cunosc, ca zambetul tau intregeste dragostea parintilor tai si risipeste confuzia din mintea celor care inteleg tarziu ca suntem facuti ca sa traim.

Esti un copil bun si frumos; iti urez sa te bucuri de toate lucrurile minunate de care sunt eu constient la 30 de ani. Mi-as dori sa citesti acest mesaj intr-o zi si sa stii ca intr-o seara sufletul meu a fost vesel pentru ca mintea mea derula imaginea ta mancand tort.

Esti tot ce este mai natural in chimia ce-i leaga pe parintii tai. Iti doresc sa te bucuri de libertate si iubire in viata ta.

O melodie vesela pentru tine... (K)

(click pentru melodie)

happiness is never an infinity's half



this
is for you...

and it's said that he
transformed himself
into a tree and that it was
his own choice to stop living

(click pentru melodie)


and he stayed there to look
at the earth giving birth to new flowers

he became a nest
for rabbits and humming-birds
and the wind taught him the flavours
of resin and wild honey
and the rain poured down on him

"my happiness",
he said to himself
"here it is...
I have found it
I'm feeling great now
I have all the
time for myself
I don't need anyone anymore.
This is the beauty of life"

but two woman eyes
passed one day
two eyes that had stolen
a little vernissage
from the sky

and he felt that his roots
started to tremble

only a lonely man
can understand
what a sudden loss he felt
and he started to lengthen
his branches in order to touch her

he understood that happiness
is never an infinity's half

the moon and the sun,
the stones and the clouds,
the smile and the sorrow,
they all came together now
or maybe it was just a man
who began to live again.
now there was music
that began to fill up his solitude
it was that true part
that every love encloses in itself
in order to make believe

Friday, October 3, 2008

don juan


Daca traim stiind ca moartea este tovarasul nostru constant, calatorind pe "umarul nostru stang", atunci moartea poate deveni, in cuvintele lui Don Juan, "aliatul" nostru, chiar daca inca inspaimantator, totusi o sursa permanenta de sfaturi intelepte.

(click pentru melodie)



Prin sfaturile mortii, prin constientizare constanta a limitarii timpului de viata si iubire, putem totdeauna sa fim indrumati spre cea mai buna folosire a timpului si sa traim viata din plin.

Daca insa nu suntem dispusi sa infruntam inspaimantatoarea ei prezenta pe urmarul stang, ne privam singuri de sfatuirea ei, nefiind posibil sa traim sau sa iubim cu mintea limpede.

Cand ne sfiim de moarte, de natura mereu schimbatoare a lucrurilor, in mod inevitabil ne sfiim de viata.

Scott Peck "Road to yourself"
Carlos Castaneda "The teachings of Don Juan"

Thursday, October 2, 2008

anxietate



Va mai aduceti aminte de Vali Sterian. Eu da.


Lasa-ti ochiul sa priveasca in voie
Tot ce mine ai putea sa nu mai vezi
Si asculta ecoul durerii
Coborat peste noi cu prea multe dovezi.
Si incearca sa mai crezi si in bine
Si incearca sa mai crezi in bunul Dumnezeu
Poate El sa nu uite de tine
Si o clipa sa-i pese de sufletul tau.

Si incearca daca vrei sa nu mai plangi
Pentru teama ascunsa in noi toti
Bucuria din suflet sa n-o alungi
Mai incearca sa traiesti atat cat mai poti.
Cauta azi sa te bucuri pentru toate
Pentru ca mine s-ar putea sa nu mai fii.
Poate mine ai sa fii in libertate
In libertate dar plecat dintre cei vii.

Postul asta este pentru Fish.

Wednesday, October 1, 2008

mai tare ca maneaua

M-am tampit... azi am descoperit ca imi place o manea. Mie, care in aroganta mea, ma consider un individ oarecum erudit in muzica. Recunosc in mod public ceea ce ascund de ceva ani buni: Costi Ionita mi se pare simpatic, desi acest lucru nu tine neaparat de calitatile lui ci mai degraba de asemanarea cu un prieten foarte bun si mereu vesel. Si cum oamenii veseli sunt cu lipici ...

Revenind... da, o manea in toata puterea cuvantului; cu background-ul vocal al lui Costi, cu expresii ca "sa facem show", cu bmw-uri de manelisti, ce mai, tot tacamul. Ma gandesc ce-o sa zica frati-miu; un baiat si el selectiv in muzica pe care o asculta. As putea sa mai indulcesc, sa zic ca de fapt melodia este una turceasca (canta o solista de origina turca, Costi doar baga si el pe la referen), da' n-o sa tina; nici fata de mine si cu atat mai putin fata de frati-miu.

As vrea sa scot vreo pilda geniala din intamplarea asta dar nu reusesc. Chestia dura este ca melodia o am de ceva vreme in minte si astazi a atins apogeul: imi bubuie in cap in timp ce vorbesc despre probleme cotidiene. Am intrat pe you tube si in mod evident am gasit-o. Interesant daca imi aduc aminte ca am incercat candva sa gasesc niste melodii ale Morcheeba si nu am avut succes. Crispat am incercat sa o ascult atent, doar doar am sa descopar ca nu-mi place chiar asa... aiurea... mi se pare si mai tare.

Perceptie limitativa se numeste chestia in analiza tranzactionala; atunci cand iti place ceva dar nu-ti dai voie sa te bucuri de el pentru ca ai fost inoculat cu conceptia ca este un lucru rau. Sunt oameni care dezvolta fobii si controverse interne ce-i macina toata viata pe subiecte mai mult sau mai putin existentiale. Pe altii nici macar nu-i macina; le accepta ca si idei inatacabile despre viata; spre exemplu cineva cunoscut nu iese singura din casa "pentru ca nu se cade ca femeile la varsta ei sa umble singure seara pe strada". Altcuiva i s-a spus de mic de catre parinti ca "a negocia inseamna bisnita" si ca "in viata reusesti daca ai tupeu"; asa ca omul se uita ciudat la targovestii din piata, nu vrea sa mearga la Istanbul pentru ca "nu-i civilizatie", iar la discutiile cu furnizorii urla de la inceput "ca stie baietii ca nu-s prost".

In concluzie ce pot sa zic... ma fut in ele de perceptii. Sa traiasca Costi si Seden Gürel !


(click pentru melodie)





aaa

Tuesday, September 23, 2008

divort

Fostei sotii a unui bun prieten nu-i plac melodiile lacrimogene. Am aflat asta intamplator cand m-am intalnit azi cu el; cu prietenu' adica. Era in Caru cu Bere, sorbea o bere... la 9.30 dimineata. Tocmai iesise de la tribunal. Divortase.

- Lasa mah Petrica (il cheama Petre Brezeanu), nu fii trist, pana aici a fost, de acum tot raul spre bine.
- Da mah stiu. Nu-i bai, ma simt ok.
- Pai si atunci ce naiba cauti in bar ca drojdierii de dimineata.
- Deh mah, ce sa fac, ma gandesc si eu.
- La ce te gandesti mah Petrica, zic eu precaut, constient ca ganditul se ia.
- Ma gandeam ca divorturile sunt lucruri mai complexe decat isi inchipuie lumea. In sensul ca atunci cand crezi ca e simplu e mai greu, iar cand crezi ca va fii greu e simplu de fapt.

Am dat din cap nestiind daca sa-l consider imbecil sau pur si simplu prea impacat. Pana la urma nu pot sa gandesc de rau despre Petrica. E un baiat de treaba. Si ea, fosta sotie, era ok. Mi-au fost simpatici amandoi, desi parca de ceva vreme nu prea mai pareau sa fie din acelasi aluat.

Si pentru ca e vorba de un divort, tristetea o simti, chiar daca nu esti implicat, chiar daca nu e pierderea ta. Prieteni dragi, va dedic o poezie de George Tarnea. E lacrimogena, dar este poezie. E timp de poezie, nu aveti nici unul mai mult de 30. Multa bafta fiecaruia.


Scrisoare de bun rămas

Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Şi dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut...
Ascultă-mă şi lasă-mă să strig
Mi-e frică de-ntuneric şi de frig
Şi nu mai vreau să ştiu până la sfârşit
Cine-a iubit frumos, cine-a greşit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine şi-a smuls pereţii rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut şi cine a câştigat
De toate înlănţuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin şi prea înalt
Când am să uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Şi cum să pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Numărători de ploi din doi în doi
Iubito, câtă lume între noi.



Si traditionala melodie ...


(click pentru melodie)



In rest, dupa cum zice Pepe, pula si ceata.

Thursday, September 18, 2008

in sfarsit



the basis of life is freedom
the purpose of life is happiness
the outcome of happiness is love


(click pentru melodie)




Tuesday, September 16, 2008

23-sep






ho raccontato la mia storia
ora mi fermerò un pò
metto il passato in memoria
il mio futuro vivrò
lo custodirò
con la forza che sento in me
è un sogno che non morirà mai

la nostra vita va
la nostra vita che è
in cerca di un sorriso
di amore condiviso
in un mondo che fa schifo

la nostra vita va
la nostra vita che è
inferno e paradiso
è il sogno mai finito
di un mondo più pulito

in questo tempo imperfetto
ormai malato da un pò
immaginare è un difetto
ma una speranza ce l'ho:
vedere te crescere nella verità
sarà un sogno che...
che non morirà... mai

la nostra vita va
la nostra vita che è
inferno e paradiso
è il sogno mai finito
di un mondo più pulito

chissà che sarà...
per noi

la nostra vita va
in cerca di un sorriso
d'amore condiviso
in un mondo più pulito

la nostra vita va,
la nostra vita che è
inferno e paradiso
è il sogno mai finito
di un mondo più pulito

la nostra vita va...
I have told my story
it's time to stop for a while
I put aside the past
I will live the future
I will take good care of it
with the strenght I feel inside
it's a dream that will never die

our life goes on
our life that
looks after a smile
after shared love
in a dirty world

our life goes on
our life that is
hell and paradise
it's a never ending dream
of a better world

it's wrong to dream
in this imperfect world
I've been sick for a while
but there's a hope I have:
growing in the truth
this is a dream that...
will never die...

our life goes on
our life that is
hell and paradise
it's a never ending dream
of a better world

who knows what will be
for us

our life goes on
it looks after a smile
after shared love
in a better world

our life goes on
our life that is
hell and paradise
it's a never ending dream
of a better world

our life goes on...


(click pentru melodie)

hope



Hope for the best

Be prepared for worst

Expect something in between

Be grateful for what you receive.

(click pentru melodie)


Hope is a force that goes beyond belief; don't underestimate it.

courtesy of Tom Stevens



Friday, August 29, 2008

ateul si calatorul

"Calatorul" trece prin viata lasand o idee frumoasa si un zambet in urma; "ateul" e suspendat intre vechi si nou, indecis pana la durere, fara dorinta de mai bine, fara credinta. Exista multe carari in viata, multe dintre ele frumoase si neintelese deopotriva. Pe una dintre acestea se intalnesc cei doi, discutand, cunoscandu-se.

(click pentru melodie)


Exista o ratiune pentru care "ateul" raspunde afectiunii "calatorului" prin insingurare, caldurii sufletesti prin intrebarea "de ce?", interesului sincer si unei maini intinse spre ajutor cu o lovitura subtila si prompta sub centura?

Eu cred ca exista. Cred ca acesta este apanajul sufletelor devenite mici, salbaticite si inveninate, al mintilor otravite. Cred ca reactia cauzeaza suferinta biunivoca, dar paradoxal, mai mult "ateului" decat "calatorului"; nu, nu mai intensa, cat mai persistenta; ca un alcool dublu rafint pe care la cateva ore dupa ce l-ai dat pe gat inca ii mai simti arsura. Este pe langa socul loviturii, vina apasatoare pentru ca stii ca ai lovit gratuit.

Suferinta ii poate fi benefica "ateului"; poate este nevoie ca suferinta sa arda, pentru ca otrava sa paraseasca trupul, ca mintea sa fie inca o data limpede, ca "ateul" sa poata discerne din nou intrinsesc ce este bine si ce este rau, ce este moral, ce inseamna boala si ce inseamna afectiune.

Wednesday, August 27, 2008

pizda masii

"Se spune ca un arhitect neamt, prieten cu Carol I, dupa ce a stat vreo zece ani la noi si a construit citeva edificii frumoase, i-a cerut regelui permisiunea sa se întoarca în Germania. De ce, Frant, l-a întrebat suveranul, nu-ti place tara asta? Maiestate, i-a raspuns arhitectul, tara e frumoasa, oamenii veseli, femeile atragatoare, dar prea mult p... mo-ti! Adica cum? s-a mirat regele. Pai, i-a explicat neamtul, deraiaza un tren, morti, raniti, romanul zice p... mo-ti! Seceta, inundatii, incendii, p... mo-ti! Prea mult p... mo-ti!" - Marin Preda, "Cel mai iubit dintre pamanteni"


(click pentru melodie)


Eu cred ca ar trebui sa fim mandri de misto-ul romanesc; sau daca nu mandri macar impacati. Prea des parca il asociem cu manele, prost gust si proasta crestere. La fel cum prea des consideram ca civilizatia se afla doar de la Szeghet incolo, ca marea este mai albastra si nisipurile mai aurii in Bulgaria, ca circulatia este brici in Germania, etc.

Fara sa devin brusc patriot as intreba: daca am considera misto-ul ca una din caracteristicile noastre nationale la fel cum seriozitatea este una tipic germana?


Sunt multi care ar spune ca este preferabil sa fii serios (cel putin pentru ceilalti) decat mistocar. Eu cred ca nu este fals, dupa cum nici nu este intotdeauna adevarat. Misto-ul poate fi de prost gust, dar la fel si seriozitatea exagerata poate bate spre paranoia. Misto-ul poate fi subtil si amuzant la fel cum seriozitatea poate fi o cale spre progres. Evident cum ne invata toata lumea din ziua de azi, depinde ce parte ALEGI sa vezi.


Intrebarea mea ar fi: daca ati fi la un "festin" cu oameni necunoscuti, de cine ati vrea sa fiti inconjurati: de seriosi sau de mistocari?


Mie-mi plac romanii care practica misto-ul. Dedic acest post unor fosti coleg de serviciu, pe numele lor de scena Totti si Solcan.

Monday, August 25, 2008

"intimitate"

She'll let you in her house if you come knockin' late at night
She'll let you in her mouth if the words you say are right
If you pay the price, she'll let you deep inside
But there's a secret garden she hides

She'll let you in her car to go drivin' round
She'll let you into the parts of herself that'll bring you down
She'll let you in her heart if you got a hammer and a vise
But into her secret garden, don't think twice

You've gone a million miles how far'd you get
To that place where you can't remember and you can't forget

...

She'll lead you down a path there'll be tenderness in the air
She'll let you come just far enough so you know she's really there
She'll look at you and smile and her eyes will say
She's got a secret garden
Where everything you want, where everything you need
Will always stay a million miles away

courtesy of Bruce Springsteen

Saturday, August 23, 2008

casatorie

Casatoria ar putea insemna acceptul si promisiunea comuna de a construi intimitate; ar putea insemna dorinta de a procrea si de a intemeia o familie. Desi nu este legata de iubire si de faptul ca amandoua pot exista una in absenta celeilalte, ar putea insemna o alta latura a unei iubiri; in acceptiunea ca iubirea este, asa cum spune Scott Peck, un act constient intreprins de doi oameni, care pot trai separat dar aleg sa traiasca impreuna.

(click pentru melodie)


Si daca acceptam casatoria ca fiind legata de intimitate si iubire, de ce momentul anuntarii ei se face prin fast de prost gust, prin masini straine imprumutate si impodobite cu funde in culori pe care nu le purtam nici la pijamale, prin poze cu mirii si apropiatii in ipostaze holywoodiene? Ce avantaj au locatiile care dau bine la capitolul "asa cum am visat" dar nu contin in nici un fel relatia dintre cei doi?

Botezul unui copil, declaratia de fericire pentru aparitia pe lume a noului om, este legata de petrecere, de invitatii si cadouri (pe care oricum EL nu le intelege); in fapt o tortura dementa pentru sarbatorit.

Oare oamenii nu pot simti si impartasi bucuria intr-un mod simplu, printr-o declaratie sincera precum "simptatizez cu tine pentru momentul fericit prin care treci !"? Sa lase la o parte gala, dj-ii (in esenta plagiatori ce nu au nimic in comun cu artisti ce practica teoretic aceeasi meserie) si artificiile ce deseneaza mereu aceleasi forme prostesti?

Cu ce va salva o locatie feerica un mariaj esuat in timp, cu ce va ajuta un festin pantagruelic un om ce va ajunge candva la 30 de ani?

Eu cred ca nuntile si botezurile cotidine sunt o expresie intunecata a egoismului, a opulentei si a lipsei de spiritualitate a organizatorilor.

Friday, August 22, 2008

tell me ...

... who do you see when you die in your dreams?

(click pentru melodie)



have you ever had the taste of blood and chocolate in your mouth, the one as hateful as the other?

there is hope ...
courtesy of Harry Haller