8-9 decembrie

azi mai sunt 12 zile pana la ziua tatalui meu si 11 pana la ceea ce ar fi fost ziua lui jim morrison.

despre muzica, cu pasiune, jim morrison... pentru bill

societatea de consum I

Din ciclul "prostia loveste (inclusiv) Romania" iata un articol de mare maiestrie, in genul studiilor cu care suntem bombardati intr-un ritm imbecilizant, efectuate pe esantioane "semnificative" de metroconsumatori (20 la numar in acest caz).

Rating-ul articolului? 5 din 5.

Seznational, terifiant si cutremurator, toate la un loc si in acelasi timp...

"Dacă vă întrebaţi ce automobil captează atenţia femeilor doar prin simple senzaţii auditive, răspunsul l-au găsit cercetătorii britanici, care au descoperit că pentru reprezentantele sexului frumos, tonalitatea unui propulsor Maserati poate fi sinonimă cu un preludiu. Experimentul, la care au participat 20 de voluntari, bărbaţi şi femei, a constat în ascultarea a mai multor clipuri audio cu diferite motoare de maşini , după care saliva subiecţilor a fost examinată pentru a măsura nivelul de testosteron.



Conform studiului, cel mai ridicat nivel de testosteron la femei s-a înregistrat la turarea motorului Maserati, urmat de Ferrari şi Lamborghini. Au existat şi modele cu efect invers, de exemplu VW Polo, model ce mai degrbă inhibă şi le face pe femei să îşi reprime dorinţele sexuale."

Cosmin Iordache, ProMotor

Da dom'le e complexa...

in captivitate

"Ar trebui" este dusmanul meu personal; cred ca si al altora. Lucrurile pe care trebuie sa le facem nu sunt ale noastre. Lucrurile pe care vrem sa le facem sunt ale noastre.



Cand "trebuie" sa faci ceva, te-as intreba la fel cum Berne m-a intrebat printre randurile sale "unde este individul care ti-a pus pistolul in coaste si te obliga sa faci ceva cu pretul vietii"? Plecand de la premisa ca nu traim intr-un western urban, cred ca avem intotdeauna de ales, chiar daca uneori alegem sa facem lucruri pentru ceilallti. Nu este greu sa alegi ci sa te impaci cu alegerile pe care le faci. Dintr-o eficienta devenita suficienta spunem "ia-mi aceasta libertate, nu o vreau, alege tu in locul meu pentru ca eu nu ma pot impaca cu riscul ca alegerea mea sa fie proasta". In realitate nu exista alegeri bune sau proaste si ci doar alegeri pe care le faci sau nu le faci tu.

Interesant ar fi daca am numara de cate ori spunem pe zi cuvinte ca: "trebuie", "niciodata" sau "intotdeauna". Banuim problema ca fiind minora dar in realitate suntem mai captivi decat credem. Viata nu este o lista de ordonante de respectat si nici un film ale carui secvente se repeta periodic. Eu cred, sau ma lupt sa cred, ca viata este un (lung) sir de evenimente unice, personale, pe care vreau sa le tratez ca atare.

andries ...

Un fel de a mai lungi
Cea mai frumoasa zi
Ar fi daca m-ai putea minti
Ai da ceasul inapoi
Ai fierbe doua oua moi
Mi-ai spune ca-n casa suntem doar noi
Tacerea te-ar ajuta
Sa scapi de intrebarea mea
Din toate intrebarile
Cea mai grea.

Cand seara s-ar face gri
Nu te-ai mai putea stapani
Din baie la telefon,ai vorbi
Cu glasul intunecat
Cu aerul imbufnat
Orice numai sa ma vezi plecat
si atunci te-ntreb
Mai stii?
Cea mai frumoasa zi
A fost la inceput
Cand nu ma puteai minti...

persuasiune

Copil fiind, am fost initiat in mitul legendei, al vizionarului. Oamenii gasesc fascinata ideea de a avea in preajma un lider, un spirit calauzitor; nu neapart ca il plac pe el, cat gasesc seducatoare senzatia de uimire pe care o simt cand respectivul emana vreo viziune ce pare sa aiba noima. Ne place sa uimim si sa fim uimiti spunea Cioran si eu cred ca este adevarat.

Toate bune si frumoase pana cand realizez ca incet, incet viata ne-a inconjurat de un ecosistem de profeti; in discutiile de zi cu zi, in scoli sau la o bere, cu totii avem ceva de emanat, cu totii avem pe cineva de convins.



Cu cat ascult mai mult, cu atat am impresia ca diferenta dintre cei care au cunoscut succesul si cei care sunt la inceput este ca primii mint cu dezinvoltura in momentul in care sunt intrebati daca intrevad viitorul. Baiatu' normal ar pastra o rezerva, insa vizionarul se arunca inainte constient de faptul ca vinde nu informatia utila ci placuta senzatie de uimire unui auditoriu aflat in expectativa.

Continua asculatare a profetilor are doua efecte. Primul, mai domol, este alienarea, pierderea dorintei de a actiona pentru ca un guru nu ti-a binecuvantat ideea. Al doilea este insa mai grav; e vorba de indoctrinare, deja traditionala "clisma cerebrala", cand tu insuti te transformi intr-un guru si incepi sa imparti in stanga si-n dreapta sfaturi, viziuni si energizante verbale.

Cei care se vor sau se cred "profesori" ar trebui sa-si inteleaga conditia de prezentatori. Ei pun pe taraba, prezinta marfa in cel mai apetisant mod cu putinta, dar "elevii" sunt cei care aleg ce anume cumpara. Astfel atunci cand nu te poti abtine sa "vinzi" este simplu: trage o gura de aer in piept si taci; fii circumspect atunci cand dai un sfat, pentru ca trebuie sa-ti asumi o responsabilitate si in fapt multi nu o fac.

Cand nu sunt 100% implicat intr-o situatie, lipsa unor calitati precum rabdarea si disponibilitatea de analiza, lipsa unor sentimente si a unor emotii intense, a intelegerii ca oamenii sunt diferiti si au diferite perceptii despre ce este moral si ce nu, pot transforma experienta mea proprie intr-un balast irelevant pentru luarea unei decizii. Cu totii trebuie sa ne purtam propriile lupte si daca cedam mitului demiurgului este pentru ca asa am fost invatati, ca va veni cineva care va remarca profunda noastra onestitate si valoare si ne va arata cum sa facem ceea ce dorim sa facem.

Va intrebati vreodata cum s-au format "meta-caracteristicile" diverselor structuri sociale? Spre exemplu traditionala parere ca romanul este porc si necivilizat? Ei iata, eu cred ca nu are legatura cu civilizatia; daca am alege sa gandim noi pentru noi am ajunge sa vedem bunul simt ca pe ceva firesc. In realitate insa ne multumim sa aplicam niste idei inhalate, preluate de la altii, poate parinti, poate prieteni influenti (despre utilitatea tupeului, despre ce inseamna sa fii un barbat adevarat, despre noi romanii in general, etc.)

Daca admit ca exista o lege a compensatiei, admit ca trebuie sa renunt, sa sacrific pentru a dobandi. Daca pot sa rezist tentatiei de a sfatui in viteza un prieten sau vanitatii pe care o simt atunci cand impresionez o femeie cu nu stiu ce sfat sau idee "geniala" gratie "milenarei" mele experiente de viata, atunci inseamna ca am castigat ceva.

Am castigat placerea de a gravita intr-o lume de pareri proaspete, de a purta conversatii nealterate de orgoliul celui mai destept, de a vedea lumea asa cum vrea ea sa fie si nu cum vreau eu.

simply the best

Cred si accept ca "cel mai bine" nu este viitorul plin de promisiuni, nici trecutul cu fericiri trecute si resentimente, ci momentul pe care il traiesc exact acum.

dolce far niente analitic

Sa fie oare analiza? De tanar am invatat valoarea de a privi si prin ochii celuilalt, de a vedea din puncte de vedere distincte, de a pune sub semnul intrebarii. Daca ar fi sa dau un nume acestui obicei i-as spune cvasi-(auto)critica-relativ-constructiva. :-)

Problema modului asta de analiza, spre deosebire de cel matematic, este inexistenta procesului prin care ajungi la concluzii. Daca acolo am intalnit teoreme cu final determinist, aici exista doar un dulce haos cauzat de prezenta solitara a enunturilor. Astfel, in ciuda faptului ca ma trag dintr-un popor de pragmatici, ma descopar deseori orbitand la nesfarsit in cercuri, care dintre care mai concentrice, cautand fara orizont ceva ce am scapat la iteratia anterioara.

In adolescenta obisnuiam sa-mi fac o lista cu lucrurile pe care le mai am de facut pentru a ajunge in stadiul de a nu avea nimic de facut. Eram relativ eficient, iar in momentul in care stiam ca nimic, nici o dorinta nu ma mai solicita, aveam un sentiment de dolce far niente, o senzatie inegalabila.

Azi sunt impacat cu faptul ca lista asta nu mai are finalitate; sunt prea multe lucruri pe care doresc sa le fac, prea multe de ascultat, prea multe de zis, prea multe pe care vreau sa le invat pentru ca le descopar valoarea acum. Senzatia insa nu am uitat-o.

In momentele in care paharul analizelor se goleste, cand cercul se inchide finalmente fara ca eu sa sesizez, aceeasi senzatie speciala ma trezeste si imi semnalizeaza ca am ajuns. Si atunci ma simt liber, apoi nedumerit si in final fericit.

Melodia asta este pentru tine.

obisnuinta

Caut sa inteleg o noua obisnuinta, pentru ca vreau ca viata mea sa fie din nou obisnuita, fara insa sa redevin un om obisnuit.

autobuzul tortilla

Daca se intampla sa nu fii citit "Cartierul Tortilla" de John Steinbeck va spun ca merita. Azi am primit de la un fost coleg (unii ii spun Alexandru, altii, printre care si eu, Marius) un fel de anecdota desprinsa parca din paginile mai sus mentionate.

Mi-am permis sa o redau mai jos pigmentata cu actorii din Tortilla.

(a se citi cu)


Intr-o zi Jesus Maria Corcoran, sofer de autobuz, a mers ca de obicei la serviciu, si a pornit autobuzul si a plecat pe traseu. Nimic deosebit la primele cateva statii, cativa oameni care au urcat, cativa care au coborat, si totul a fost ok.

La urmatoarea statie, insa, un tip enorm a urcat in autobuz, cam 1,90m, cu constitutie de luptator categoria grea... s-a uitat spre sofer zicand:

"Big Joe nu plateste!" si s-a asezat pe un scaun.

V-am spus ca Jesus Maria avea cam 1,60m, era slabanog si genul de om bland?... Asa ca nu s-a certat cu Big Joe Portughezu', dar nu i-a convenit chestia asta deloc. Urmatoarea zi se intampla acelasi lucru. Big Joe Portughezu' a urcat iar in autobuz, a spus tare ca el nu plateste si s-a asezat. Urmatoarea zi iarasi... si-n zilele urmatoare la fel...

Pana cand Jesus Maria nu a mai rezistat, deja avea insomnii din cauza lui Big Joe Portughezu' care-si batea joc de el. Asa ca intr-un final, s-a inscris la cursuri de body-building, karate, judo si alte arte martiale. Dupa cateva luni, deja era foarte puternic si, mai mult, devenise foarte confident. Asa ca, ziua urmatoare cand Big Joe Portughezu' urca in autobuz si spuse "Big Joe nu plateste", Jesus Maria s-a ridicat i-a aruncat o privire crunta si a zbierat la el:

"Si de ce nu?"

Big Joe l-a privit foarte uimit si i-a replicat:
"Big Joe are abonament".


Morala asa cum mi-a spus-o Marius:
"Asigura-te ca exista o problema inainte de a face eforturi uriase sa o rezolvi".