saturday morning of love

You cool your bed-warm hands down on the broken radiator,
And when you lay them freezing on me, I mumble "can you wake me later?"
But I don't really want you to stop and you know it so it doesn't stop you
And run your hands from my neck to my chest

It's been minutes, it's been days, it's been all I will remember
Happy lost in your hair and the cold side of the pillow
Your hills and valleys are mapped by my intrepid fingers
And in a naked slumber, I dream all this again

Crack the shutters open wide, I wanna bathe you in the light of day
And just watch you as the rays tangle up around your face and body
I could sit for hours finding new ways to be awed each minute
Cuz' the daylight seems to want you just as much as I want you

placerile vietii

Imi place intr-un mod subtil sa regasesc trairi si ganduri proprii in scrierile unor spirite alese; nu filosofii, nu cuvinte mari.

(a se citi cu)


" - De unde vii in zbor, il intreba ea, frumoasa mea pasare? Esti razboinic sau muzicant sau doar un biet vantura-tara?

- Sunt tot ce vrei, rase el incet, sunt cu totul al tau. Sunt muzicant, daca vrei, si tu esti dulcea mea lauta si cand imi asez degetele pe gatul tau si cant pe tine, auzim ingerii cantand. Haide, dragostea mea, nu am venit sa-ti mananc cozonacul gustos, nici sa-ti beau vinul alb, am venit numai de dragul tau."

Hermann Hesse, "Narcis si Gura-de-Aur"

bufnitele nu sunt ceea ce par a fi

Serendipitatea face parte din noi. Este definita ca "stiinta" de a ne intalni cu lucruri de valoare fara a le cauta; este o stiinta pentru ca tine de noi sa invatam sa le recunoastem. Saptamana asta iata, am fost "lovit" si eu.

(a se citi cu)


Imi plac anumite idei care nu sunt ce par a fi, doar remarci vulgare ce vizeaza misto-ul. Intre romani, Arghezi a fost primul care a sesizat potentialul expresiilor urate de a trezi in noi emotii similare cu cele ale lucrurilor unanim acceptate ca frumoase. Mai departe Gura-de-Aur al lui Hesse sustine ca nu sunt diferente intre gesturile si chipurile voluptatii si ale mortii crancene, intre bucuria oamenilor fericiti peste masura si purtarea celor nebunilor de legat. Eu cred ca atunci cand suntem obsedati sa intalnim doar "frumos", "bun simt" si "corect", ne limitam intensitatea trairilor intr-un mod iremediabil si inutil.

Hilar, amuzant sau profund, prietenul meu Dan Giusca mi-a zis saptamana asta ca "omul a ajuns la un asemenea nivel incat isi baga pula in ea de moarte". Iar eu nu pot decat sa raman, placut impresionat, pe ganduri. Si astazi, asta imi este de ajuns ca sa ma simt bine.

raspunsul meu

In acest post incerc sa clarific anumite idei ale mele in legatura cu PUNTA. Simt aceasta nevoie in urma unor discutii si comentarii cu privire la natura post-urilor prezente.

Asadar:

1. Blogul meu se numeste PUNTA, pentru ca in locul real cu acest nume m-am simtit un om liber si linistit. Mi-ar placea ca si atunci cand sunt "aici" sa ma simt la fel. Nu are nici o legatura cu vreo incrancenare juvenila legata de cuvantul PUTA.
2. Descrierea lui, "teatru magic, numai pentru nebuni", este o sintagma intriganta dintr-o carte care mi-a placut mult: "lupul de stepa"; nu se vrea a fi ceva nebunesc sau excentric. Daca se intampla sa fie, este pentru ca asa s-a intamplat ( hai ca am dat-o pe asta nu? :-) ).
3. Fond-ul este negru pentru ca asa il are Passyo si mi s-a parut cool. Nu se vrea a fi un blog "intunecat".
4. Acest blog nu este o refulare in contul unor evenimente petrecute in viata mea personala. El exista din placerea mea de a scrie si de a-mi exprima opinii. Daca mai apar si intrebari "in doi peri" ele nu exprima confuzie si regret pentru trecut. Uneori se intampla pur si simplu ca evenimente prezente sa ma influenteze.
5. Eu nu pot influenta lumea in a considera ca textele mele nu sunt triste; totusi ele reprezinta simplu, modul meu de a gandi si de a lua la intrebari cateodata viata.

Multumesc celor care-l citesc. Multumesc celor care posteaza comentarii. Multumesc celor care nu posteaza comentarii dar imi spun parerea lor.

Profit de ocazie ca sa zic: melodiile ce sunt prezente alaturi de text sunt parte din idee.

Daca m-ar intreba cineva care cred eu ca este melodia anului as zice ca melodia ce urmeaza mai jos. Da' nu m-a intreabat nimeni. Da' io tot o pun... hai ca v-am pupat.

(a se citi cu)

ce caut eu in viata mea ?

Am 30 de ani si vanzatoarea de la shaorma imi spune "cu ce te serversc baiatu' ?". Mi se intampla frecvent si de fiecare data ma gandesc "pozitiv" ca o sa vina vremea cand o sa am 40 de ani si am sa fiu bucuros ca lumea o sa-mi dea vreo 35. Asa ca astept ...

(a se citi cu)



Am 25 de ani de cand invat; scad 5 din 30, ca primii 5 ani nu se pun... oricum nu-mi amintesc nimic, ceea ce automat ma face sa cred ca nu gandeam mai nimic. Adevarat sau fals, neimportant ...

Pe blogul lui Meisie am citit un post interesant despre cum sa nu caut sensuri si intelesuri in lucruri frumoase care se petrec in viata mea: un zambet care ma incalzeste, o imbratisare care ma linisteste, un sarut. De acord; in plus in lumina filosofiei mele de acum de la "batranete" nici nu mi se pare foarte complicat.

Asadar pragmatic fiind, nu analizez ceva ce-mi aduce fericire pentru ca in fond mi se pare mai placut sa-l traiesc decat sa-l descos. Ce fac insa cu lucrurile care ma ranesc, ma macina, imi fac rau si pe care nu le inteleg? Cand nu ai de partea ta placerea, ce anume te ajuta sa nu analizezi "de ce" sau "cum"? Prea multe lucruri despre care sunt confuz si nu ma pot abtine ...

Daca stau si "analizez" :-), as zice ca imi trebuie in jur de 10 zile intense, un internet, o wikipedia si poate cateva carti pentru a deveni avizat in multe subiecte. Gluma este ca daca te chinui 10 ani sa inveti limba franceza si apoi tot nu vorbesti ca lumea s-ar zice ca nu esti facut pentru asta; da' daca in 25 de ani nu ai invatat sa traiesti? Sa nu fii facut nici pentru asta?

emo

"Într-o lume de brute, nesimţiţi, inculţi, „cocalari“, bătăuşi, escroci, iată că s-a găsit originea răului românesc: adolescenţii emo, copiii anxioşi, hipersensibili şi speriaţi de neîncetata agresiune socială."

(click pentru melodie)


Aflu că la Timişoara poliţia i-a „penetrat“ adânc, şi cu siguranţă că SRI-ul are deja fişe detaliate cu fiecare dintre ei. S-ar putea ca unor încuiaţi la cap felul cum se îmbracă - în negru - şi machiajul strident să le dea fiori. E posibil ca feţele triste, părul lung ce acoperă o parte a feţei, unghiile date cu lac negru să le trezească suspiciunea. Brusc, s-a sculat în noi îngrijorarea estetică! Bine că ne plac moacele lui Felix Voiculescu ori Vadim sau fauna subumană adunată seară de seară pe la televiziuni! Acolo, da frumuseţi adonisiace, modele de limbaj intelectual şi sensibilitate! În timp ce tinerii emo sunt filaţi pas cu pas, recuperatorii, şantajiştii, marii delapidatori îşi văd de treburi, ca nişte cetăţeni onorabili ce se află.

Nici nu trebuie să ne aşteptăm la altceva. Într-o ţară a valorilor răsturnate, tinerii emo au devenit deja ţapi ispăşitori. Şi cum să nu devină, când sunt ultimii români care nu se extaziază la manele, se simt bine într-o librărie şi au descoperit că citirea unei poezii poate fi un prilej de bucurie. Ei n-au motociclete cu sute de cai-putere şi nici n-ai să-i vezi în galopuri demenţiale în miez de noapte. Se mulţumesc să asculte cântecele trupelor Good Charlotte, Fall Out Boy ori Tokio Hotel, lăsându- i pe feţi-frumoşii de bani gata să ne dea coşmaruri la volanul bolizilor cumpăraţi din leafa de bugetar cinstit a babacii. N-are importanţă că, în delicateţea lor, nu deranjează pe nimeni. Important e că-şi permit să fie diferiţi, să se simtă vexaţi că trăim într-o lume a cinismului, nepăsării şi violenţei. Dar, la noi, tot ce nu înţelegem e suspect şi primejdios.

Câtă vigilenţă să nu-şi pună băieţii cu tenişi negri şi jeanşi de aceeaşi culoare laţul la gât! Mai să crezi că românul a îmbrăţişat într-o clipită valorile creştinismului, că are insomnii la gândul că plăpândele fiinţe depresive vor ajunge să populeze ştirile de la ora cinci! Depresive în raport cu cine? Cu brutele plesnind de sănătate care încasează salarii de sute de milioane, iar apoi vin la televiziuni şi-ţi explică ce greutăţi au cu cheltuirea lor? Cu escrocii din parlament care una votează şi alta fumează? Cu vedetele de televiziune ce-şi schimbă partenerii de pat mai des ca aşternuturile, iar apoi pozează în Maici Tereza multilateral dezvoltate?

Nu mă aventurez să spun că România va fi salvată de curentul emo. Dar măcar dreptul minim la diferenţă îl au - şi în numele acestui drept sunt un sprijinitor al lor. Oricâte fotografii ce sugerează că ne aflăm în faţa unui fenomen primejdios pentru perfecta noastră societate ar publica presa, oricâte ştiri ar pompa televiziunile oligarhice, oricât s-ar indigna gospodinele cocoşate de zarzavaturile cărate cu gâfâituri de la pieţe, oricâtă vigilenţă patriotică ar arăta „organul“, oricât s-ar strădui să facă din ei turnători, cred că aceşti tineri, poate excesiv de sensibili, trebuie lăsaţi în pace. Nu labele păroase ale vigilenţilor de serviciu, nu criminalizarea lor şi nici dădăceala corect-politică îi vor aduce pe aşa-zisul „drum bun“."

articol scris de Mircea Mihăieş dar la care subscriu si eu

(un alt fel de) seductie

Imi place uneori sa ma amestec printre oameni diferiti; nu numai ca fire ci si ca valori, ca si conceptii de viata. Imi place sa fiu deschis, sa incerc sa inteleg ceea ce stiu ca nu as putea sa accept. Ma simt bine ulterior sa stiu ca imi pastrez identitatea, ca desi relationez cu manelisti, bisnitari, hoti sau misogini, nu-mi pierd esenta si nu uit cine si mai ales ce sunt.

(click pentru melodie)



Incercarea de intelegere si acceptare reprezinta insa un puternic factor de seductie. Si nu ma refer la seductie din punct de vedere sexual ci la acel sentimanent pe care il ai atunci cand crezi ca cineva este o persoana cu care te intelegi natural bine, cu care simti ca poti discuta liber, ca ai preocupari si conceptii comune, ca te leaga un anumit trecut chiar daca trait de fiecare in parte. In fond asa se leaga prieteniile, asta este scanteia.

Astfel se intampla ca ulterior celalalt, in mod firesc, vrea sa ma atraga in cercuri proprii, dar in care din pacate eu nu ma simt confortabil. Cum pot sa-i explic ca pentru mine este placut sa relationez cu cineva atat de diferit, dar ca nu mi-ar placea niciodata sa fac parte din anturajul lui, sa am preocupari comune cu restul "gastii". Cum sa spun asta fara ca el sa se simta jignit si sa-mi zica: " - Auzi ba tu te crezi vreun special din aia? Da-te-n mortii tai de aici".

Mi-e greu sa trasez linia intre interesul sincer de a cunoaste oameni diferiti si ego-ul care vrea sa-mi arate ca poate fi remarcat si in anturaje atipice; mai ales pentru ca eu consider versatilitatea ca ceva de apreciat.

As vrea astfel sa-mi cer scuze fata de un vecin pentru ca nu am venit sa iau parte la prajitul pastramei in spatele blocului, unui fost coleg pentru ca nu am vrut sa-i cunosc gasca din liceu, unei foste angajate pentru ca nu i-am cunoscut familia si tuturor celor care mi-au intins in mod sincer si onest o mana, pe care eu la fel de sincer si de onest am decis sa nu o strang si sa-i urmez chemarea dincolo de momentul respectiv.

Atena Teodora

La Multi Ani !

As vrea sa stii cata lumina aduci in sufletul celor care te cunosc, ca zambetul tau intregeste dragostea parintilor tai si risipeste confuzia din mintea celor care inteleg tarziu ca suntem facuti ca sa traim.

Esti un copil bun si frumos; iti urez sa te bucuri de toate lucrurile minunate de care sunt eu constient la 30 de ani. Mi-as dori sa citesti acest mesaj intr-o zi si sa stii ca intr-o seara sufletul meu a fost vesel pentru ca mintea mea derula imaginea ta mancand tort.

Esti tot ce este mai natural in chimia ce-i leaga pe parintii tai. Iti doresc sa te bucuri de libertate si iubire in viata ta.

O melodie vesela pentru tine... (K)

(click pentru melodie)

happiness is never an infinity's half

this is for you...

and it's said that he
transformed himself
into a tree and that it was
his own choice to stop living

(click pentru melodie)


and he stayed there to look
at the earth giving birth to new flowers

he became a nest
for rabbits and humming-birds
and the wind taught him the flavours
of resin and wild honey
and the rain poured down on him

"my happiness",
he said to himself
"here it is...
I have found it
I'm feeling great now
I have all the
time for myself
I don't need anyone anymore.
This is the beauty of life"

but two woman eyes
passed one day
two eyes that had stolen
a little vernissage
from the sky

and he felt that his roots
started to tremble

only a lonely man
can understand
what a sudden loss he felt
and he started to lengthen
his branches in order to touch her

he understood that happiness
is never an infinity's half

the moon and the sun,
the stones and the clouds,
the smile and the sorrow,
they all came together now
or maybe it was just a man
who began to live again.
now there was music
that began to fill up his solitude
it was that true part
that every love encloses in itself
in order to make believe

don juan

Daca traim stiind ca moartea este tovarasul nostru constant, calatorind pe "umarul nostru stang", atunci moartea poate deveni, in cuvintele lui Don Juan, "aliatul" nostru, chiar daca inca inspaimantator, totusi o sursa permanenta de sfaturi intelepte.

(click pentru melodie)


Prin sfaturile mortii, prin constientizare constanta a limitarii timpului de viata si iubire, putem totdeauna sa fim indrumati spre cea mai buna folosire a timpului si sa traim viata din plin.

Daca insa nu suntem dispusi sa infruntam inspaimantatoarea ei prezenta pe urmarul stang, ne privam singuri de sfatuirea ei, nefiind posibil sa traim sau sa iubim cu mintea limpede.

Cand ne sfiim de moarte, de natura mereu schimbatoare a lucrurilor, in mod inevitabil ne sfiim de viata.

Scott Peck "Road to yourself"
Carlos Castaneda "The teachings of Don Juan"

anxietate

Va mai aduceti aminte de Vali Sterian. Eu da.

Lasa-ti ochiul sa priveasca in voie
Tot ce mine ai putea sa nu mai vezi
Si asculta ecoul durerii
Coborat peste noi cu prea multe dovezi.
Si incearca sa mai crezi si in bine
Si incearca sa mai crezi in bunul Dumnezeu
Poate El sa nu uite de tine
Si o clipa sa-i pese de sufletul tau.

Si incearca daca vrei sa nu mai plangi
Pentru teama ascunsa in noi toti
Bucuria din suflet sa n-o alungi
Mai incearca sa traiesti atat cat mai poti.
Cauta azi sa te bucuri pentru toate
Pentru ca mine s-ar putea sa nu mai fii.
Poate mine ai sa fii in libertate
In libertate dar plecat dintre cei vii.

Postul asta este pentru Fish.

mai tare ca maneaua

M-am tampit... azi am descoperit ca imi place o manea. Mie, care in aroganta mea, ma consider un individ oarecum erudit in muzica. Recunosc in mod public ceea ce ascund de ceva ani buni: Costi Ionita mi se pare simpatic, desi acest lucru nu tine neaparat de calitatile lui ci mai degraba de asemanarea cu un prieten foarte bun si mereu vesel. Si cum oamenii veseli sunt cu lipici ...

Revenind... da, o manea in toata puterea cuvantului; cu background-ul vocal al lui Costi, cu expresii ca "sa facem show", cu bmw-uri de manelisti, ce mai, tot tacamul. Ma gandesc ce-o sa zica frati-miu; un baiat si el selectiv in muzica pe care o asculta. As putea sa mai indulcesc, sa zic ca de fapt melodia este una turceasca (canta o solista de origina turca, Costi doar baga si el pe la referen), da' n-o sa tina; nici fata de mine si cu atat mai putin fata de frati-miu.

As vrea sa scot vreo pilda geniala din intamplarea asta dar nu reusesc. Chestia dura este ca melodia o am de ceva vreme in minte si astazi a atins apogeul: imi bubuie in cap in timp ce vorbesc despre probleme cotidiene. Am intrat pe you tube si in mod evident am gasit-o. Interesant daca imi aduc aminte ca am incercat candva sa gasesc niste melodii ale Morcheeba si nu am avut succes. Crispat am incercat sa o ascult atent, doar doar am sa descopar ca nu-mi place chiar asa... aiurea... mi se pare si mai tare.

Perceptie limitativa se numeste chestia in analiza tranzactionala; atunci cand iti place ceva dar nu-ti dai voie sa te bucuri de el pentru ca ai fost inoculat cu conceptia ca este un lucru rau. Sunt oameni care dezvolta fobii si controverse interne ce-i macina toata viata pe subiecte mai mult sau mai putin existentiale. Pe altii nici macar nu-i macina; le accepta ca si idei inatacabile despre viata; spre exemplu cineva cunoscut nu iese singura din casa "pentru ca nu se cade ca femeile la varsta ei sa umble singure seara pe strada". Altcuiva i s-a spus de mic de catre parinti ca "a negocia inseamna bisnita" si ca "in viata reusesti daca ai tupeu"; asa ca omul se uita ciudat la targovestii din piata, nu vrea sa mearga la Istanbul pentru ca "nu-i civilizatie", iar la discutiile cu furnizorii urla de la inceput "ca stie baietii ca nu-s prost".

In concluzie ce pot sa zic... ma fut in ele de perceptii. Sa traiasca Costi si Seden Gürel !

(click pentru melodie)




aaa