"Calatorul" trece prin viata lasand o idee frumoasa si un zambet in urma; "ateul" e suspendat intre vechi si nou, indecis pana la durere, fara dorinta de mai bine, fara credinta. Exista multe carari in viata, multe dintre ele frumoase si neintelese deopotriva. Pe una dintre acestea se intalnesc cei doi, discutand, cunoscandu-se.
(click pentru melodie)
Exista o ratiune pentru care "ateul" raspunde afectiunii "calatorului" prin insingurare, caldurii sufletesti prin intrebarea "de ce?", interesului sincer si unei maini intinse spre ajutor cu o lovitura subtila si prompta sub centura?
Eu cred ca exista. Cred ca acesta este apanajul sufletelor devenite mici, salbaticite si inveninate, al mintilor otravite. Cred ca reactia cauzeaza suferinta biunivoca, dar paradoxal, mai mult "ateului" decat "calatorului"; nu, nu mai intensa, cat mai persistenta; ca un alcool dublu rafint pe care la cateva ore dupa ce l-ai dat pe gat inca ii mai simti arsura. Este pe langa socul loviturii, vina apasatoare pentru ca stii ca ai lovit gratuit.
Suferinta ii poate fi benefica "ateului"; poate este nevoie ca suferinta sa arda, pentru ca otrava sa paraseasca trupul, ca mintea sa fie inca o data limpede, ca "ateul" sa poata discerne din nou intrinsesc ce este bine si ce este rau, ce este moral, ce inseamna boala si ce inseamna afectiune.
o mina intinsa
11 years ago
1 comment:
Ateul este lipsit de credinta, dar nu de dorinta. Din contra, este un om plin de dorinte. Doar ca este convins ca indeplinirea lor depinde numai de vointa si abilitatile lui. Probabil va ajunge sa inteleaga in profunzime placerile vietii, dar sa nu aiba parte de ele. Este convins ca nu va fi placut pentru ceea ce este, si ca trebuie sa depuna eforturi pentru acest lucru. La urma urmei, totul depinde de el si numai de el.
Calatorul nu intelege ce i se intampla, pentru ca nici nu il intereseaza. Dorintele lui se implinesc sau nu din inertie sau cu ajutorul celor din jur. Va accepta intotdeauna ce i se ofera, si nu se va agata de nici un succes sau esec. Nu va incerca sa schimbe lumea din jurul lui, nu va incerca sa convinga o alta persoana sa il iubeasca. Dar va reusi sa faca acest lucru de nenumarate ori si va schimba pentru totdeauna viata celui care se ataseaza de el.
Pentru ca, desi el nu stie, iar ateul nu vrea sa inteleaga, calatorul este cel care intra si iese din viata unui om exact atunci cand trebuie. Calatorul este cel care ii va arata unui ateu ca merita sa crezi si in altceva in afara de propria persoana. Ca viata lui poate fi afectata si de lucruri pe care nu le poate intelege sau controla. Va provoca o adevarata furtuna in viata unui ateu, deoarece valorile pe care le aduce nu pot coexista cu cele pe care acesta le avea inainte. In momentul in care calatorul va merge mai departe, in urma lui nu va ramane doar un zambet.
Cel mai probabil se va apuca de scris ;)
http://angeletto.googlepages.com/picaturidesuflet2
Post a Comment