o mina intinsa
11 years ago
Thursday, October 16, 2008
ce caut eu in viata mea ?
Am 30 de ani si vanzatoarea de la shaorma imi spune "cu ce te serversc baiatu' ?". Mi se intampla frecvent si de fiecare data ma gandesc "pozitiv" ca o sa vina vremea cand o sa am 40 de ani si am sa fiu bucuros ca lumea o sa-mi dea vreo 35. Asa ca astept ...
(a se citi cu)
Am 25 de ani de cand invat; scad 5 din 30, ca primii 5 ani nu se pun... oricum nu-mi amintesc nimic, ceea ce automat ma face sa cred ca nu gandeam mai nimic. Adevarat sau fals, neimportant ...
Pe blogul lui Meisie am citit un post interesant despre cum sa nu caut sensuri si intelesuri in lucruri frumoase care se petrec in viata mea: un zambet care ma incalzeste, o imbratisare care ma linisteste, un sarut. De acord; in plus in lumina filosofiei mele de acum de la "batranete" nici nu mi se pare foarte complicat.
Asadar pragmatic fiind, nu analizez ceva ce-mi aduce fericire pentru ca in fond mi se pare mai placut sa-l traiesc decat sa-l descos. Ce fac insa cu lucrurile care ma ranesc, ma macina, imi fac rau si pe care nu le inteleg? Cand nu ai de partea ta placerea, ce anume te ajuta sa nu analizezi "de ce" sau "cum"? Prea multe lucruri despre care sunt confuz si nu ma pot abtine ...
Daca stau si "analizez" :-), as zice ca imi trebuie in jur de 10 zile intense, un internet, o wikipedia si poate cateva carti pentru a deveni avizat in multe subiecte. Gluma este ca daca te chinui 10 ani sa inveti limba franceza si apoi tot nu vorbesti ca lumea s-ar zice ca nu esti facut pentru asta; da' daca in 25 de ani nu ai invatat sa traiesti? Sa nu fii facut nici pentru asta?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
10 comments:
In filmul meu preferat exista o replica foarte frumoasa: "there's no sweet without the sour"!
Concluzia o tragi tu singur :)
vezi tu mai Dorule draga, depinde cum privesti problema. din punctul meu de vedere, faptul ca o muiere ti-a fuck up your life nu inseamna ca nu ai invatat a trai. ba din contra chiar. si probabil nu va insemna asta nici dupa inca 25 de ani de acum inainte. unii zic ca viata ti-o traiesti prin ceilalti. si daca iei asta de buna, eu as spune ca ai cam invatat sa traiesti. daca insa singura ta "scula" de masurat gradul de invatare a vietii sunt relatiile esuate, ei bine draga amice, poti sa te consideri idiot :) vezi cu ce ai ramas, si ce te asteapta de acum inainte, cit despre ce a fost, vorba lui Pepe - pula si ceata!
Florian,
De obicei public toate comentariile postate la articolele de pe blog. In cazul asta recunosc ca am fost tentat sa rejectez. Am ales insa sa-i dau curs pentru a avea ocazia sa explic anumite lucruri, asta in conditiile in care am vazut in ultima perioada mai multe presupuneri false.
Raspunsul meu il vei gasi in postul de astazi, "Raspunsul meu".
parerea mea este ca fiecare dintre noi isi pune intrebarea asta.. unii mai tarziu , altii nici macar nu realizeaza ca au facut-o; depinde doar cat de mult vrei sa te regasesti si depinde de cat de puternic si constient esti sa iti raspunzi si sincer la ea.
in viata fiecarui om apar evenimente "neprevazute" si iar depinde de cat de capabil esti sa inveti si ceva din lucrurile astea.
Nu cu mult timp in urma o persoana foarte draga mie a suferit un accident grav si in acele momente am realizat cat inseamna pentru mine, cat de putin timp am avut sa ii spun ca tin la ea.. acum e bine si am uitat clipele acelea si din pacate si faptul ca mi-am promis ca voi fi mai atenta cu persoanele din jur! acum citind art. tau .. mi-am reamint cat de superficiala SUNT!!!!!!!!
Ma delectez in tacere, ascultand muzica sufletului lui, scrisa in cuvinte… Gandurile imi fugaresc amintirile, cotropindu-mi mintea... Langa mine se aseaza altcineva. Pentru un moment mi se facu teama ca ar fi putea intelege. Apoi ma linistesc, aducandu-mi aminte ca nu vorbim aceeasi limba.
Aroma diminetii imi inunda simturile... Muzica lui ma ajunge din nou din urma... Sunetul gandurilor lui, ma dezmorteste dintr-o anestezie totala. Si incep, cu stangacie, sa.. scriu. Ma intreb cum ar fi sa compun un cantec al meu, din cuvinte. As avea ce sa cant? Dar ma opresc la timp, dandu-mi seama ca vocea mea s-ar putea suprapune peste cantecul lui…care ma trezise.
Aleg in schimb sa dansez printre cuvinte. Incep sa rad, uitandu-ma la cat de caraghios poate fi sufletul meu cand danseaza.
Visez ca in dansul lui, sufletul meu imi aduce o pensula si imi pune in mana o paleta de culori, spunandu-mi ca as fi pregatita sa pictez…nu, nu in ulei, ci…in cuvinte… Neincrezatoare, resping propunerea pe care o gasec indecenta si ii spun sufletului sa nu ma mai amageasca.
I-am adus aminte de promisiunea pe care mi-o facuse cu cativa ani in urma: ca se va vindeca si va inceta sa mai simta…sufletul meu nu trebuia decat sa traiasca si pentru asta nu avea voie sa simta, doar sa respire. Ii era interzis sa iubeasca, sa cante, sa danseze sau sa picteze.
S-a resemnat, si traind, a uitat sa mai simta…pana intr-o zi cand tresari la auzul cantecului unui suflet liber…
The Caterpillar
"I've fallen in love with the idea of living. Because we don't do what we want to do, do we? We do what we have to do and pretend that it's what we want to do.
And what I want is to stay here and be Shirley Valentine. "
"I've led such a little life. And even that will be over pretty soon.
I have allowed myself to lead this little life, when inside me there was so much more. And it's all gone unused. And now it never will be.
Why do we get all this life if we don't ever use it? Why do we get all these feelings and dreams and hopes if we don't ever use them? That's where Shirley Valentine disappeared to. She got lost in all this unused life."
"Dreams. They are never in the place you expect them to be."
Willy Russell, Shirley Valentine
“I have a feeling that my boat
has struck, down there in the depths,
against a great thing.
And nothing
happens! Nothing…Silence…Waves…
–Nothing happens? Or has everything happened,
and are we standing now, quietly, in the new life?”
Juan Ramon Jimenez (Trans. Robert Bly), “Oceans”
“Cand stai in tren si pleaca trenul vecin,
De ce ai impresia ca ai plecat
Tu?
Primavara si toamna
Te tot uiti pe cer, pierdut in ganduri,
Stoluri de pasari vin,
Stoluri de pasari pleaca,
De ce ai impresia ca mergi tu?
Toata viata m-am uitat pe fereastra,
Pironit intr-un colt
De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de caruta
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, orase, continente
De ce sunt coplesit de atatea emotii,
De ce am impresia
Ca am cunoscut lumea?”
Marin Sorescu, “Pleaca Trenul”
http://www.youtube.com/watch?v=j7h_b-YA5qM
Poate ca ar trebui
sa accept
ca sunt, de fapt
un … copac
in care a crescut
un suflet de pasare.
Mi-am lasat radacinile
sa cuprinda adancul
uitand
ca as fi putut invata,
in schimb,
sa cunosc orizontul …
N-am indraznit sa tin ochii deschisi
De teama sa nu ma orbeasca lumina.
Tarziu,
cand mi-am intins,
in sfarsit,
ramurile catre cer,
am privit cu stupoare
cum,
in loc de aripi,
mi-au crescut …muguri.
Post a Comment